Luați vă rog, serviți!

Sărbătorile vin, trec, altele vor urma și alți ani se vor scurge. Totul într-un ciclu infinit stabilit de către om, însă efemer pentru fiecare dintre noi.

Pomi de iarnă, globuri frumos decorate, beculețe, beteală, toate care mai de care. Fiecare cu beteala, globurile și becurile sale.

Se gătesc toate cele. Oamenii se agită pentru a fi de toate pe masă. Magazinele sunt luate cu asalt. Spitalele la fel. Așa ți-e omul! Cu cât îi place mai mult viața, cu atât se îndepărtează și mai tare de ea.

Ascultăm colinde, ne plimbăm pe străzile decorate frumos, toată lumea se simte bine alături de cei dragi. Cine-i mai are, desigur.

Toți sunt în febra sărbătorilor, devin mai buni, mai bisericoși și se realizează actele de caritate specifice acestui sezon.

Pentru mine este al 28-lea an de sărbători, pentru alții ultimul. Ultimul an acompaniat de colindele jalnice difuzate la radio sau de cele răcnite suav de copii ai blocului.

Sărbătorile nu au fost un motiv de bucurie ci de suspin și regret, de rememorări și resemnare. Ele mi-au dat coala pe care mi-am așternut bilanțul. Bi-lanțurile pe care le dau jos atunci când scriu.

Sărbătorile poate îi aduc pe cei dragi acasă dar odată cu ele, trec și ei mai departe. Unii spre viață, alții spre ce o fi. Am observat că în acest sezon sunt cele mai dese vești despre fiecare. Fie ce o fi, noi să fim sănătoși, nu?

Între timp... luați vă rog, serviți!