Poteci

De departe, lumea te doboară
De aproape-ți este doar un zâmbet,
Lăsat în vântu’ afară,
Scrâșnești cum poți, un rânjet.

Îngândurat ești iar
Fugi de-acum, să poți scăpa,
În zare vezi un sanctuar,
Iar cineva de zor săpa.

N-ai nici gânduri, nici simțiri.
Rupt nedrept de lumea-ntreagă,
Îți ieși un pic din firi,
Apoi pleci să nu te vadă.

Acolo stau și tot se-nchină
Așteaptă sfintele puteri,
Țepi adună din grădină,
Iar la poartă, numai nuferi.

Cauți o potecă bună,
Unde mișună insecte,
Pășești pe ele când se adună,
Foame a fost, acum ți-e sete.

Cauți o potecă bună
Dar cu bălți aproape seci,
Doar noroi ți se-adună,
Sete a fost, acum te-neci.

Îți vezi de drum dar vine bezna!
S-aștepți să treacă, n-ai să poți!
Căci noaptea nu-ți alină vina
Și nu preface vii-n morți.

Mai multe poezioare găsiți și aici :)