De la primul sărut, te-am invitat să creăm propria lume, doar a noastră. Să prefacem dragostea noastră într-un spațiu de refugiu și de calm, o nouă ”acasă.”

Ne ținem de mână și ne creăm o nouă lume unde suntem noi doi, eu și tu. Eu pun luna pe cer și tu soarele. Apoi zi de zi punem câte o stea pe cer și când vine furtuna noi căutăm raza de lumină.

E lumea noastră în care sădim flori dar câteodată ne rănim în spini și regăsim izvorul ce ne spală rănile și apoi sub umbra unui copac ne ținem în brațe.

Ne iertăm micile defecte. Ne invităm la o horă cu zâmbete cu picioarele goale. Iar câteodată ascultăm baladele și stropim pământul sacru cu lacrimi.

Suntem în lumea noastră, ne pierdem în ea, ne pierdem unul în altul dar regăsim fericirea.

În lumea noastră ne pictăm paradisul așa cum am vrea noi să fie. Suntem și zei și oameni. Suntem doi copii care descoperă cele mai profunde taine.

Ține-mă de mână și poartă-mă cu tine, arată-mi minunile pe care le poți crea pe sufletul meu, pe trupul meu. Du-mă prin cele mai ascunse locuri în care nimeni nu a mai intrat.

Tu, eu și lumea noastră, în care nu avem aur, în care avem patul din nouri. Lumea noastră în care ne dezgolim. Și timpul parcă nu ne mai ține în capcana lui... suntem liberi să ne iubim.

În lumea noastră învățăm să nu ne temem de proprii demoni ci îi îmblânzim. Și chiar dacă suntem doar noi doi nu ne simțim singuri și suntem împliniți.

Chiar dacă mă rătăcesc pe poteci, vocea ta mă va readuce acasă. Chiar dacă, câteodată, nu mai văd soarele, cheamă vântul ce va alunga nourii.

Eu și tu suntem o lume și avem un singur crez - dragostea ce ne-a unit și ne va ajuta să ne construim scara către cer.